Da! Miroase a vacanță. Temperaturile deja coboară rapid în termometre. În vremurile bune, ultimele emoții de la competiții erau măsurate la start sau pe poteci prin pădurea Băneasa, chiar așa, asortate cu aer rece la început de decembrie. Suntem în al doilea an pandemic. Alergările locale oficiale s-au încheiat în prima zi, ziua națională.
S-a alergat oficial prin capitală, în
ture de IOR sau pe dealul
Feleacului. Cumva am făcut astfel încât să particip la amândouă. Oficial am alergat la prima cursă
virtual prin intermediul celei de-a doua. Am stat cu emoții pentru noi aventuri. Până la finalul lunii noiembrie aveam restricții de libertate prin vecini. Am investit mai mult, dar a meritat experiența.
Duminică, a cincea zi de decembrie. Odată cu finalizarea competițiilor din calendarul național de alergare am continuat să facem mișcare prin vecini. Acolo am profitat de unele oportunități. Fără alte teste. După o perioadă de restricții ne-am bucurat din nou de aripile de libertate fără frontiere pe baza
certificatului verde. Să fie spectacol!
Am ales o locație aproape de graniță, mai aproape decât potecile montane locale. O nouă aventură fără ținta vreunui record. O nouă experiență asortată doar cu bucuria alergării pe noi poteci marcate. Nu am avut ocazia de a promova prea mult această
oportunitate. Nu știam dacă vom avea acces fără testul negativ ce costa mai mult decât toată experiența.
M-am înscris în ultima zi. Astfel, am plătit o taxă de participare mai mare, iar kitul primit a fost incomplet. First
Blood? Da, tematica cursei m-a fascinat. Donam vreo picătură de
sânge? Nu! La orizont erau
trei distanțe. Am ales-o pe cea mai lungă. Kitul de concurs l-am primit personalizat într-o cutie de carton. Numărul, tricoul, căciula, un buff și alte bunătăți.
Dacă m-aș fi înscris din timp primeam și o pereche faină de mânecuțe, totul la leuți bulgărești mai timizi. Chiar și așa, taxa maximă nu depășea 90 de lei românești, un mare avantaj față de cursele interne din ultima vreme. Accesul a fost liber. S-a alergat fără vreo dovadă cerută de autoritățile noastre mai mult sau mai puțin competente.
Nu este ceva nou. Anul trecut, primele zile din iulie le-am
savurat tot prin vecini, alergând
Târnovo Ultra la Veliko Târnovo, altă ultra
anduranță memorabilă. Fără teste sau alte documente. Sportul este vital pentru imunitate, pentru o viață sănătoasă. Similar cu acel traseu prin canioane aveam de alergat și aici. Fără diferență mare de nivel.
Aveam la orizont
Tabacika, pe un
traseu alergabil, bun pentru antrenamente. În această regiune se organizează competiția
Canyon Creek. O anduranță la care am lipsit în anii de glorie, alergând prin alți vecini, la Istanbul sau Atena. Aveam mai bine de 600 de metri diferență de nivel cumulată pentru cei 23 de kilometri ai
traseului.
Puteam profita de un antrenament excelent pentru urcări sau pentru zborul la vale fără așteptări. Distracție pură! Startul
cursei era pus generos aproape de al unsprezecelea ceas al zilei, suficient cât să ajungem în timp util chiar și în dimineața cursei. Ne-am așteptat să fie aglomerație la vamă. Eram singuri la bariere pe teritoriul vecin.
Am trecut dincolo lejer cu pașapoartele și cu
certificatele pe hârtie. Nu le-a scanat nimeni, nici la dus, nici la întors. Am ajuns cu o oră înainte la destinație. Am preluat kitul și am așteptat printre cadre colorate semnalul de start. Eram cinci români la start. Trei cavaleri și o domniță la proba lungă și o altă
mândră la tura de zece kilometri.
Pentru prima dată am alergat matinal în luna decembrie prin vecini, mai ales pe poteci de piatră și prin păduri sălbatice printre canioane. Startul a fost punctual. Am luat-o la dreapta și am început o coborâre pentru câteva minute. Avansul conta pentru mai târziu. Aveam de urcat și pe unele porțiuni abrupte nu era permisă depășirea.
Ne-am așezat pe poziții înainte de a începe prima urcare. Fotografii erau gata să ne suprindă în cadre colorate chiar dacă ceața a rezistat eroic pe traseu. S-au scurs primii zece kilometri și am revenit la start. Am continuat către stânga pe o porțiune mai alergabilă. Am urcat printre roci și poteci de pământ ud, amestecate cu frunze și urme de noroi.
Am sprintat pe coborâre prin pădurea deasă cu liane și covor de frunze ruginii. Sau sub cortina de stânci din vale. Am urmat traseul foarte bine marcat. Aveam ruta și pe ceas. Dar nu am avut vreun moment de rătăcire. Mă bucuram de libertatea recâștigată, chiar dacă număram pe degetele de la o mână gradele prezente în aerul rece.
Puncte de alimentare nu au fost prea multe. De fapt, primul punct a fost exact la zona de start. Acolo mi-am refăcut stocul de apă și am luat bucățele de ciocolată ori tartă, plus o rezervă de halva. Aveam la mine vesta de hidratare. M-am folosit de
dextroză și de
bomboanele cu vitamine procurate de acolo, din vecini. Era rece, dar excelent pentru fugă.
Porțiunile de roci cenușii aveau ancorate frânghii pentru susținere. Să fi alergat în șir indian vreo doi kilometri pe versanți. Traseul este marcat turistic și va fi o destinație bună anul viitor, pentru o porție de aventură în familie prin zile mai călduroase. Avem de vizitat ansamblul ruperstru cu biserici săpate în stâncă și alte obiective.
Galeria foto este disponibilă și
aici.
A fost rece, dar atmosfera de sărbătoare era foarte faină printre alergători. La prima ediție am primit un kit generos împachetat într-o cutie eco, o medalie de finișer turnată, o licoare blondă de orz și hamei artizanală, cadouri personalizate și multă adrenalină savurată repejor pe fiecare kilometru, totul scurs voios în mai puțin de 145 de minute.
Felicitări tuturor. În
statistici la proba lungă Rocky am terminat al 37-lea din 102 de
finaliști. A fost o cursă alergabilă, dusă în principal prin valuri de ceață, roci ude și noroi asortat cu vegetație. Sus jos, sus jos! Mi-a plăcut
traseul întortocheat. Zona cucerită în pașii de fugă trebuie explorată și pe o vreme însorită, mai caldă, asortată cu verdeață.
Rezultatele erau disponibile rapid pentru doritori și imprimate pe hârtie. Au fost premiați separat și veteranii. Cei de pe primele poziții au primit alte medalii, premii și prăjturi. A fost un
eveniment reușit. Vor mai urma și altele prin vecini. Mai revenim cu altă ocazie prin zonă. Tricolorul va flutura pe umerii mei în pașii de fugă. Blagodaria!
...alergat cu Asics Gel Venture 7
...monitorizat prin GPS cu Garmin VivoActive HR
...energizat de x3 Vitamin & Isostar