Una din experiențele personale de zece noiembrie plănuite pentru acest final de an era reeditarea în pași de fugă, sprinteni sau relaxanți a maratonului autentic, cel alergat de soldatul Filipide în vremuri mult apuse. Este povestea unui ostaș atenian ce a fost trimis în Sparta pentru a cere ajutor atunci când persanii au debarcat la Maraton.
Legenda spune că ar fi alergat aproximativ 240 de kilometri în două zile. Memorabili ar fi cei peste 40 de kilometri din câmpul de luptă de la Maraton la Atena pentru a anunța victoria împotriva perșilor în Bătălia de la
Maraton. Cu ultimele puteri a spus... Chairete, nikomen! Bucurie vouă, noi am câștigat! După care s-ar fi prăbușit epuizat la pământ.
Da,
alergasem deja acum doi ani traseul autentic al maratonului. O
poveste despre voință și ambiție. Am savurat în acest an și
experiența urbană din primăvară, alături de comunitatea
adidas Runners Athens. Printre prieteni vechi și noi am revenit în pași alergăcioși pentru a recuceri acest teritoriu încărcat de istorie. Maratonul era aliniat la orizont.
Știam din primăvară că varianta low cost poate asigura transferul convenabil în zbor către capitala elenă. Cazarea la ho(s)teluri centrale, poate fi o opțiune convenabilă pentru accesul la străduțele întortocheate și animate, pline de turiști în orice perioadă a anului. Grecii știu să se distreze, să ademenească turiștii în tavernele cochete cu un zâmbet.
Timpul pentru preluarea kitului de concurs de la expo era destul de limitat. Am prins un zbor bun pentru sâmbătă după masă, maratonul fiind duminica. I-am rugat pe cei de la
RunBase să ne ia și nouă kiturile. Oricum plănuiam să ne reunim cu ei pentru porția de paste cu sosuri parfumate și culori aromate. Mulțumim frumos pentru susținere.
Pentru a evita aglomerația de la
Syntagma în dimineața cursei, am decis să ne căutăm cazare în
Omonia pentru un transfer mai relaxat. Variantele de cazare erau similare ca preț cu cele de la hosteluri centrale, cu mai mulți în camere. Am ales o cameră dublă la un hotel de o stea. În escapadele urbane este deseori nevoie doar de un pat pentru odihnă.
Nu ne ajutau mai multe stele și alte facilități. Zilele începeau matinal înaintea soarelui și se încheieau aproape de miezul nopții. Mi-ar fi plăcut să ajungem cu o zi mai devreme, pentru a lua parte la activitățile
adidas Runners Athens fără stres. A fost vreme doar pentru o porție de paste, o plimbare și o înghețată artizanală aromată delicioasă.
Zona urbană de cazare părea uitată de lume, asemeni cartierelor mărginașe ale capitalei. Îmi aminteau parcă de versurile cu influențe autohtone, semnate
B.U.G. Mafia. Zona era plină de pubele încărcate și diverse arome. Zeci de locatari ocupau dubios străduțele secundare. Nu am avut parte de incidente, dar nu aș repeta experiența.
Călătoria cu metroul în
Atena pare destul de ciudată. Trebuie validată cartela de călătorie și la ieșire, altfel rămâi blocat în subteran. Când ne-am întors de la
Acropole am coborât cu liftul și am ajuns direct jos, după turnicheți. La ieșire însă, deși cartelele erau valabile totuși fără intrare validată nu se putea nici ieși. Eram captivi în subteran.
Un agent ne-a validat până la urmă intrarea pe la ieșire ca mai apoi să putem ieși și noi la suprafață. Recomand cu tărie transferul de la aeroport cu autobuzele express
X95, spre centru la Syntagma. Transferul este mai rapid față de metrou, chiar de la sosiri. Mai punem la socoteală aproape jumătate din euroii consumați pentru metrou.
Sâmbătă seara însă, deși am fost preluați de
X95, nu am scăpat însă de metrou, inelul principal central era închis circulației în acel moment cu ocazia cursei de 10K. Karma. Inevitabil, am continuat călătoria spre subteran. Accesul la metrou este greoi, cu stații foarte aglomerate, iar călătoria am savurat-o ca sardinele la marinat.
Transferul din principalele zone urbane către
Maraton a fost asigurat de către organizatori cu autocare dedicate ce plecau matinal din câteva zone centrale. Ne-am strâns matinal la îmbarcare câțiva alergători din gașca de la București în stația de la Omonia. Drumul spre linia de start era chiar traseul autentic ce urma a fi alergat înapoi.
Adunarea participanților la zona de start se facea prin intermediul stadionului. Tot acolo, lângă culoarele de start era aprinsă flacăra olimpică. Startul era programat matinal începând cu ora nouă. În valuri. Noi eram alocați aproape de rachete, în valul patru. Locația era dată după timpul estimat la înscriere, evident, timpul meu de fugă sprintenă.
Plecam amândoi la aceeași oră, dar fiecare în propriul ritm. Două minute după nouă ne prind la linia de start. Cu ceva nor la orizont și vreo 18 grade. Vreme ideală de fugă. După vreo zece minute începe o scurtă rafală de ploaie torențială. Apoi un soare strălucitor a încins străzile. A fost momentul neprevăzut care m-a secat de putere.
Plecasem tare și țineam bine tempo-ul sub patru patruzeci pe primii zece kilometri. Pe măsură ce începea urcarea susținută am mai scăzut din viteză, menținând însă ritmul pe urcare cu cinci per mie. Vremea a fost capricioasă. Un vânt rece, ce ne răsfăța din toate părțile a luat și ultima fărâmă de control. Eram în estimări la treizeci și cinci de kilometri.
Resimțeam musculatura după tempo-ul susținut pe urcare. Simțeam deja că 44-ul papucilor de fugă nu mai era suficient. Degetele erau strânse ca într-o menghină și tălpile ardeau. Ultimii șase kilometri i-am acceptat cu șase per mie. Cum acceleram puțin eram săgetat de crampe. Undeva pierdusem controlul și mă focusasem doar pe statistici.
Câteva galerii de încurajare, plasate pe traseu strategic animau zona și ne dădeau aripi. Gașca comunității
adidas Runners Athens ne aștepta pe la kilometrul 38 să ne dea ultima doză de kerosen pentru linia de finiș. Am ajuns, primiți prin valuri de confetii, tunuri cu fum, gălăgie și oameni voioși, panouri personalizate și foarte mulți susținători.
Localnici, turiști, curioși, susținători, mii de copii erau gata să bată palma, toți ne felicitau voioși pentru efort de parcă eram primii la linia de finiș. Traseul maratonului poate că nu are nimic special, dar dacă privești în toate direcțiile zărești și marea și localități cochete. Eram un maratonist lângă alți zeci de mii, parte din tradiția rescrisă an de an.
Din păcate, nu am reușit să ajung și la zona de încurajări să pot da aripi și altora. Nu am reușit asta nici săptămâna trecută la Istanbul, unde am rămas pe dinafară în ziua cursei din motive organizatorice. Uneori planurile strică. Mai bine ne bucurăm de experiențe cu o jumătate de doză de necunoscut și cealaltă jumătate de noroc și oportunități.
Pentru statistici, căci ele au fost puse în prim plan, cu o experiență chinuită în a doua parte, am trecut linia de finiș a maratonului în numa'
3h45'12", cu vreo trei minute mai rapid față de acum doi ani. Plasat al 14-lea pe națiuni. În acest an au finalizat maratonul undeva la
162 de români, la care îi adăugăm și pe cei de la cursele mai scurte.
Felicitări tuturor. Parte din comunitatea
adidas Runners, unii dintre noi ne-am bucurat de beneficii extra. Mulțumim.
Luiza a acceptat provocarea de a alerga din nou maratonul, fiind singurul pe care l-a experimentat până acum. Și l-a dus la finiș cu cel puțin 40 de minute mai bine. Mai avea rezervă multe minute până la timpul limită. Felicitări!
Aveam de alergat un maraton fără presiune, bucurându-mă de ospitalitatea localnicilor. Sau cel puțin asta speram în planul inițial. Era ultimul maraton din acest an așa că mi-am propus să alerg și pentru
statistici. Statistica era așa, un PB cucerit la două grade în
3h35'. Estimam 3h
30', visam la un 3h
20'. Am terminat însă în
3h45' avariat.
Poate odihna din ultimele zile a fost puțină, poate tempo-ul prea lung, poate una, poate alta. Am primit încă o dată răspunsul. Nu pot controla totul. Uneori trebuie să accept și să merg mai departe. Resursele din joc sunt importante. Dar și profilul traseului. Limita epuizării este foarte subțire și ideal ar fi să țin pe viitor cont de aceasta.
Mdaaa, în statistici
3h45' e un rezultat bun. Unul dorit de amatori, un rezultat mai bun totuși cu trei minute față de cel stabilit în rezultatele de acum doi ani. Dar, ca și anul trecut la Istanbul, ar trebui să mă bucur de toată distanța, nu să trag doar pentru statistici. Medalia. Da, e aparte, pe măsura unui eveniment cu tradiție. Cică va fi la fel alți șapte ani.
Poate voi reveni la maraton peste opt ani, să adaug o nouă medalie comemorativă diferită la colecție. Mulțumesc comunității
adidas Runners Athens pentru susținere și celor din gașca
adidas Runners Bucharest pentru prezență. Pentru mine urmează o altă experiență la
Londra, un traseu de zece dintr-un nou teritoriu gata de cucerit în pași de fugă.
Mulțumesc
Luiza pentru susținere, bravo pentru voința ta nemăsurabilă mai presus de
statistici. You did it again! Felicitări. Felicitări și celor de la mare ce au alergat primul maraton, pentru experiență scrisă în
rezultate. Mulțumesc tuturor pentru zâmbetele din fotografii. A fost petrecere în pași de alergare urbană luminată de flacăra olimpică.
...alergat cu Kalenji KipRun LD Black-Neon
...monitorizat prin GPS cu TomTom Spark