Athens Authentic Marathon ...primul maraton al unei alergăcioase

O dată cu primul pas cucerim kilometri în linie dreaptă sau în viraje la turele unei arene. Vine un moment în care maratonul, acel miraj se conturează tot mai aproape la orizont. Anduranța autentică pornește din Maraton și conduce alergătorii peste zări alergând aleile urbane către singura arenă din lume construită exclusiv din marmură în inima capitalei elene.


Povestea maratonului începe în urmă cu mai bine de 2500 de ani. Un mesager atenian a alergat toată distanța de 42 de kilometri de la câmpul de luptă din Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria asupra perșilor, o anduranță dusă la linia de finiș cu ultima suflare. Orice alergăcios amator și-ar dori în palmares acest maraton.

Maratonul de la Atena se desfășoară la fiecare ediție pe traseul original alergat de Filipide și încearcă să recompună întreaga atmosferă a cursei originale. Față de alte maratoane, profilul cursei adună peste două sute de metri diferență de nivel. Așa că o parte din participanți se opresc uneori din alergat și o iau la pas. Limita de timp este generoasă.


Am adăugat în planurile personale dorința de a alerga (și) acest maraton, iar visul a devenit realitate prin suportul din partea Silvian Nectar sponsorizând participarea. Mulțumim. Oportunitatea de a alerga acum maratonul a venit și prin RyanAir oferind o variantă avantajoasă de zbor. Erau undeva la 40-50 euro investiția biletelor de avion dus-întors pentru două persoane.

Orele de transfer erau în miezul zilei, iar durata de zbor aduna aproape o oră deasupra norilor. Mai investesteam 10 euro de persoană pe sens pentru transferul cu metroul, adică cam tot cât facea zborul. Sau puteam opta pentru varianta (mai) ieftină a transferului cu autobuzul X95 (cu durata de transfer către oraș similară).



Grecii au devenit mai prietenoși și au renuntat la taxa inițială de 100 de euro, introducând opțiuni eco de 30 sau 45 de euro, în funcție în pachetul de start ales. Dacă pentru mine prezența la maraton era clară, Luiza ar fi trebuit să fie spectator pe margine și turist în experiență. Dar mirajul de a alerga și ea un maraton a devenit realitate.

În ultima săptămână dinaintea cursei, a primit locul Teodorei, un loc garantat la maraton pe care ea nu-l mai putea alerga. Mulțumim. Cu o oprire la Decathlon și-a ales același model de papuci ca al meu, dar pe numărul ei. A ales dintre modelele disponibile tot neonul bărbătesc al lui KipRun Long Distance pentru experiența ei pe norișori.


Cazarea? Deseori se poate opta destul de confortabil și accesibil pentru un loc în ho(s)telurile dispuse în zona centrală. Oferta de prețuri ajunge undeva la 5-10 euro pentru un loc în camere cu mai multe paturi sau ceva mai mult pentru varianta unei camere modeste, dotată cu un pat matrimonial și cu o baie privată, fără prea multe (alte) pretenții.

Am ales să fie centrală cazarea pentru a putea fi preluați de autobuze în dimineața următoare. Totuși zona expozițională era destul de departe, ceea ce ne-a zorit un pic pe aleile urbane. Am preluat rapid kiturile, ne-am plimbat pe la expo și am luat-o la pas spre cazare. Kilometrajul la pas era bun pentru Luiza, o acomodare cu noii papuci pentru a doua zi.


Am ales varianta de low cost cu un zbor de seară, asta pentru că era de luat în calcul și transferul la aeroport de la Constanța. Ajunși aproape de centru am zărit ruinele Acropolei. Toată hoinăreala pe străduțele întortocheate asortată pe alocuri cu găști colorate și cam dubioase ne-a pus pe gânduri legat de zona relaxa(n)tă de cazare aleasă.

Am cedat nopții după goana kilometrică printre aleile parfumate de portocalii ornamentali amplasați strategic ici colo. Printre cadrele nocturne colorate, fără roaming activat pe mobil variantele de orientare cu aplicații offline prin GPS mai mult ne-au încurcat. Dar am reușit cumva să ajungem la destinație pregătiți pentru a doua zi.


Dis de dimineață, înaintea razelor de soare, aleile erau animate de furnicuțe dornice de alergăceală. Am ajuns relaxat cu autobuze, îmbarcarea făcându-se ordonat din mai multe puncte centrale ale capitalei. Foarte bine organizat transferul. Călătoria ne-a tot dus departe într-o oră fără stații intermediare. Erau foarte multe autobuze disponibile.

Dacă realizam cât aveam de alergat înapoi poate că nu mai coboram de pe locurile confortabile. Traseul era provocator. Știam asta. Ajunși la destinație încercam să ajungem la zona de start acolo unde zeci de mii de alergători aveau de alergat o poveste. Alintați de soare prindeam în cadre colorate mii de zâmbete și flacăra olimpică.



Poate că traseul nu pare spectaculos. Este o șosea între două orașe mari unde nici marea nu se (prea) vede deși este atât de aproape. Atmosfera făcută de miile de oameni, acei spectatori din micile orășele tranzitate ne furniza o energie fantastică. Prima parte pare mai plată, iar după câtiva kilometri treceam printre ramuri de măslin ridicate de pe margine.

Urcarea începea lin după primii zece, cincisprezece kilometri. Diferența de nivel acumulată era resimțită fără milă în pașii de fugă, dar și în timpii din statistici. Părea destul de cald, cu mult soare la orizont. Dar erau condiții acceptabile de anduranță. Erau plasate des mai multe puncte de hidratare și alimentare, un bonus apreciat de fiecare dintre noi.



Păreau foarte mulți voluntari implicați. Aveam mese bogate cu bunătăți din cinci în cinci kilometri. La fiecare kilometru erau îngerii roșii echipați cu rucsace de prim ajutor gata de susținere la amenințarea vreunei crampe sau dureri. Traseul de maraton era plin de alergători amorțiți, adormiți, emoționați, veseli, indiferenți, dar curioși.

Toți erau acolo gata de a urma calea maratonului. Mulţumim localnicilor pentru aplauze şi încurajări, pentru ramurile de măslin. Am savurat o experienţă aparte. O porție de reală anduranță servită după posibilități printre zeci de mii de alergători de toate naţiile şi vârstele. O experiență asortată până la linia de finiș cu veselie şi poftă de alergare.


Călătoria de la Maraton până la Atena este una încărcată de însemnătate istorică, însă cursa în sine este destul de dificilă. Este fascinant de-a dreptul cum soldatul mesager Filipide poate inspira o lume întreagă. Cum milioane de maratoniști bifează măcar o dată în viață acest traseu în pașii de alergare. În fața liniei de start toți suntem egali.

Pe urmele grecului am alergat maratonul pe care (poate) orice alergător l-ar vrea în palmares. Un traseu de asfalt cu diferenţă de nivel, estimat după starea dinaintea probei şi a traseului de a-l termina în 4^h10'. Linia de finiș mă (sur)prinde epic la 3^h47'59" pe stadionul de marmură din centrul oraşului, locul primelor Jocuri Olimpice moderne.



Sunt emoții de nedescris în cuvinte. Un final în care apar lacrimi de bucurie. În statistici eram al 14-lea român finalist al maratonului din cei 104 alergători români. Eram al 416-lea la categoria M^35-39 din 2104 de participanți la masculin și al 2267-lea la general din 14779 de alergători care au finalizat maratonul mai presus de rezultate.

Am terminat cursa, am primit medalia, am savurat atmosfera, m-am odihnit, m-am hidratat. Dar aveam în urmă maratonista. Am pornit la pas pe traseu în sensul invers, pe alocuri prinzând sub lentilă monumente și oameni veseli. Pe la kilometrul 38 ne-am întâlnit. Era obosită, dar mai avea putere pentru (încă un zâmbet). Era o luptătoare în cursa vieții.


Era încă în joc. Cu o voință și o determinare de invidiat, chiar dacă fiecare părticică din corpul ei striga capitularea. Am fost pacer pentru Luiza încurajând-o, aclamând-o pentru a-i da aripi pentru a rezista ultimii kilometri. Cu câteva minute înainte de expirarea timpului limită, intrăm în linie dreaptă și trecem prin poarta din arenă victorioși.

Organizarea a fost impecabilă, atât la transfer cât şi la start, pe traseu şi la zona de finiș. S-a simţit experienţa celor 35 de ediţii. Am acceptat (și pentru Teodora) o altă medalie o dată cu primul maraton cucerit de Luiza. O anduranță limitată la opt ore, finalizată cu ambiție în 7^h56'23" mai presus de statistici. Este doar meritul ei. Felicitări.



A fost o experiență aparte. Mi-ar plăcea pe viitor să am mai mult timp de plimbare prin locațiile încărcate cu istorie ce se zăresc impunătoare în calea ochilor. Poate alergăm din nou la anu' sau în următorii ce vor urma. Este o destinație specială de vacanță indiferent de anotimp. Bravo Luiza pentru ambiţie şi determinare. Ai terminat maratonul.