Ciucaş x4... împreună scriem povestea

Se spune că fiecare are un loc special, un loc unde mereu revii cu drag, un loc care aduce oameni, leagă prietenii, un loc pe care îl laşi în urmă cu greu doar pentru a reveni cu nerăbdare data viitoare. Ciucaş X3 este mai presus de frumusețea naturii locul unde cu drag revin, unde retrăiesc amintiri și unde întotdeauna redescopăr povestea.



Sunt parte din joc, voluntar sau alergăcios. Prima experienţă confirmată în noul an, acel week-end fain unde ne bucurăm de Ciucaş. Sunt norocos. Pot admira în paşi de fugă traseele vechi şi noi, natura, magia peisajelor, cărările întortocheate, verdele crud, florile colorate, chiar şi norii din zare, când ne revedem de fiecare dată aproape de cer.

X4 reprezintă personal prezentul. Poate chiar cele patru probe competiţionale de la ediţia aniversară, a zecea, ce tocmai s-a încheiat. Sau poate, patru experienţele de voluntariat unde magia Ciucaş X3 este mereu surprinzătoare. Energia voluntarilor e unică şi sunt onorat că pot fi parte din echipă. E tradiție cu zâmbete, cu voioșie și sănătate.

Ideea de a mă implica prin voluntariat la competiții de alergare a apărut în iarna anului 2015. Oportunitatea de a fi parte din povestea Ciucaş X3 a venit anul ce a urmat chiar întâmplător. Auzisem numa' vorbe bune despre acest eveniment şi am decis, alături de Luiza să ne alăturăm acum trei ani cu pași timizi, dar fermi în activitățile de organizare.

Acțiunea se întindea pe o durată de trei zile, iar asta ne-a dus cu gândul la o mini tabără, experimentată tot pe la munte, prin alte părţi, în vacanţele anilor de facultate. Prin participarea ca voluntar la acest eveniment aveam ocazia să mă deconectez şi să donez din energia mea. Mai ales atunci când este binevenită o mică pauză de fugă.


Fiecare competiție are nevoie de implicare. De la primele linii schiţate pe hârtie, la primele solicitări aprobate. De la primele poteci ecologizate şi marcate, la primii veniţi, nerăbdători să îşi ridice kiturile personalizate de participare. De la primele schele şi panouri montate la start, la mesele pline de bunătăţi de la punctele de alimentare.

De la primul start al curajoşilor de la ultra, la ultimul pici ajuns la finişul voios al prichindeilor. Sau premierea celor de pe podium. Un efort depus voluntar, cu zile, săptămâni sau chiar luni înainte. La Ciucaş X3 încercăm să dăm mai departe zâmbete, experienţe, pasiune şi ne dorim nostalgici să revenim pe lista de aşteptare pentru la anu'.


E greu să renunț la alergare pentru a face voluntariat. Uneori pot experimenta totul în ambele tabere, alergăcios şi voluntar. La prima ediție am fost doar voluntar. Am primit undă verde pentru a alerga în al doilea an. Am contribuit ca voluntar în prima zi la distribuția numerelor și a pachetelor de concurs personalizate după solicitări.

Timpul se scurge, zboară când ai activitate. Ora târzie, aproape de miezul nopții, ne-a adus spre cazare. Vis-a-vis de sala de sport am fost găzduiți în primul an. Erau camere pentru pici, la mansardă. Nu sunt vreun uriaș, părea că am dat buzna peste una din camerele piticilor. Poate Albă ca Zăpada cutreiera munții la ultra cu piticii, iar locurile erau libere.


A doua zi, eram desemnat pe traseu. Atunci, ambele probe, cea de semi și cea de maraton porniseră în același timp. Eram la kilometrul trei, la bifurcație. Direcționam alergătorii, maraton la dreapta, semi înainte. Apoi am luat-o la pas spre start pentru a contribui la zona de hidratare sau cea de înmânare a medaliilor pentru finaliști.

Duminica, a treia zi de spectacol, era a celor mici, gata de duel în pași sprinteni. Aerul rece matinal și o cafeluță savurată la pas ne reîncărca bateriile cu zâmbet și bună dispoziție. Am ajutat la înscrieri, apoi, am medaliat o parte din micuții după fuga lor sprintenă. Diploma de voluntar rămâne mărturia primei file de poveste Ciucaş X3 la Cheia.



Zona de start mereu este antrenantă, este și preferata noastră. Avem ocazia să revedem prieteni vechi și noi, să prindem zâmbete, emoții, sub lentilă, să povestim vrute și nevrute. Anul ce a urmat am dus la dublu povestea. Mi-am adus contribuția ca (și) voluntar. Am pus la drum însă și papucii de fugă inspirat pentru a alerga maratonul.

Punctele de alimentare erau încărcate cu bunătăți. Parcă puse ca un miraj, să ne ademenească, să nu continuăm cursa prea curând. Urmează pași cu poteci ce duc prin canioane, săpate de ape prin nisip și rocă. Apoi sus, urcam pe poteci de pământ, tot mai sus spre cabană. Acolo, picam captivi în ghearele ispitei cu alt ospăț oficial.


Ultima provocare urma pe coborâre. Drumul spre cabană este format din dale de beton. Înclinația e mare. Porțiunea asta e ucigătoare. Parcursă isteț, poate da un avantaj de fugă lejer până la finiș. Sau poate încinge genunchii, mușchii și până jos intram pe avarii. Da. Am savurat maratonul. Chiar de două ori. Un semi? Poate la anu'.

Contribuția din anul anterior mi-a adus participare la ediția a noua, cea din 2018. Inițial mă înscrisesem la maraton. Apoi, m-am trecut la semi. Dar la fața locului, eram tot la maraton validat. Așa că m-a bucurat de dubla pe traseu, cu vreo jumătate de oră mai sprinten, așa pentru statistici. Apoi, m-am mobilizat pentru activități de voluntariat la finiș.



Anul acesta, regulile jocului au fost schimbate. Anul trecut, o mare parte din voluntari nu erau disponibili în ziua cursei. La jumătatea lunii iunie s-a decis că pot fi voluntari doar cei care nu sunt înscriși la una din probele de concurs. Eram înscris pe lista de voluntari, dar și printre primi la semi. Aveam în plan să îl cuceresc, să scap de o grijă.

Seara, avea loc un cros necompetitiv sincronizat cu prima mea cursă nocturnă, pe munte, prin pădure. Mai urmează experiențe ultra și cu siguranță mă va prinde noaptea. Am vrut să văd cum e. Mulțumită fetelor, am primit o derogare. Dar am scris ca voluntar o nouă filă de poveste la ediția a zecea, aniversară, din acest an.



Asemeni ultimelor experiențe montane, am pregătit și de data asta, porția de muzică, ritmată, gata de sincron cu pașii de fugă. Asta îmi dă energie, cel puțin la pornire. După primii pași, cu zâmbete la camerele fotografilor, dau drumul la muzică, ascultată într-o cască, pentru a fi conectat la traseu și pentru savura în siguranță și natura.

Era aliniată în playlist YekeYeke, una din creațiile urbane cu influențe orientale, semnate Mory Kante, ce-i drept remixată acu' vreo trei ani. Sunt ritmuri bune și nebune, de dat cheie și pornit pe munte, de încălzit pașii de fugă. Muzica poate da energie, ritm pe o urcare susținută sau poate extinde aripile în zbor la coborârea din nori spre civilizație.


Am estimat undeva la trei ore că duc la capăt cei 21 de kilometri. M-am încadrat în timpul estimat cu tot cu pauzele de fotografii și delicii înfulecate la punctele generoase de hidratare. Pe coborâre am reușit să mă agăț în fugă de o rădăcină pe cărare. Am picat. M-am rostogolit la vale amortizând căderea pentru a evita o accidentare.

Am revenit după fugă la voluntariat. Activități erau destule. Validam zonele h12 de pe brățări ale pastelor servite, apoi îndrumam alergăcioșii către înspumata bere blondă artizanală Zăganu, captivă deseori în valuri, la coadă. Orice activitate utilă de voluntariat. Acordam chiar și medalii de finișer celor care terminau maratonul.


Cursa de noapte a început în timp ce încă avea loc premierea la semi și maraton. Ghinion pentru cei înscriși la tombolă. Am primit o bentiță personalizată și o floricică luminoasă. Cursa de noapte nu era o competiție. Alergam pentru a încuraja ultramaratoniștii către finiș. Traseul era pe partea dintre ultimul punct de hidratare și linia de finiș.

Alergat invers, ultimii doi kilometri au adunat mai bine de trei sute de metri diferență de nivel. Senzația din pădure experimentată de lumina frontalei m-a ținut inevitabil în priză. Auzeam foșnete, dar încercam să le ignor. Încercam să îmi mențin calmul concentrat pe unde călcam. Șansele de accidentare sunt mult mai mari noaptea.

Am pornit destul de tare, printre primii. Înainte de a termina asfaltul eram trei, în fruntea plutonului. Cei din față prindeau avans alergând totuși împreună. Ajungem toți trei sub arcada ultimului punct de hidratare. Voioși facem câteva fotografii și pornim înapoi la vale către finiș. A fost un test interesant. Torrent-ul testat a fost bun de fugă.

Primii trei am primit simbolic medalii de ultra. După cursă am savurat ritmurile muzicale Shukar. O porție rece de Zăganu, ne este parteneră la câteva dansuri înghețate în miez de noapte. A doua zi matinal urma să fim la datorie pentru înscrierea prichindeilor la fugă. Startul lor se amână cu jumătate de oră. Pregătim medaliile pentru pici.


Încep cursele lor. Prichindeii sunt foarte competitivi. Încercăm să ținem pasul. Încheiem după prânz cu picnicul tradițional La Rosa. Rămân în urmă experienţe frumoase. Am scris o nouă filă din poveste la a zecea ediție. Să ne revedem sănătoși și voioși pentru următoarele experiențe, fie că sunt aliniați la start sau nu, pașii de alergăceală.