Băneasa Trail Run ...prima experienţă de voluntariat în pădure

Fiecare zi este specială! Din primele clipe trecute de miezul nopții sau din momentul în care discul roșu al soarelui răsare la orizont. Soarele este sus și strălucește voios în fiecare zi, chiar dacă deseori între cer și pământ stau nori cenușii. Indiferent de anotimp, straturi de haine sau prognoze putem schimba orice zi în mai bine prin fapte bune.


Mi-a plăcut să ajut în copilărie. Am fost voluntar două veri la rând înainte de majorat. Dar acum aveam ocazia de a asorta sportul cu acțiuni concrete de voluntariat. Aproape de jumătatea lunii decembrie, la a patra ediție a Băneasa Trail Run, mi-am dorit prima oară să pot contribui ca voluntar la un eveniment sportiv important.

Eram deja înscris pe liste pentru a alerga în competiţie, dar nu aveam încă experienţa unui trail iarna pe zăpadă şi am decis să amân fuga în altă direcție. Am aderat la echipa de voluntari, de parcă zăpada m-ar fi topit în pașii de alergare. Majoritatea competițiilor au loc la finalul săptămânii și adună mulți alergători la noi activități sportive recreative.


Cei mai buni se luptă pe viteze și strategii pentru a urca pe podium. Majoritatea doar se bucură de emoțiile competiției, de adrenalină și oportunitățile de socializare. Orice eveniment sportiv este susținut de voluntari. Sunt persoane vesele, de toate vârstele, care asigură benevol asistență alergătorilor, la start, pe traseu sau la punctele de hidratare.

Așa că duminică dimineaţă, cu noaptea în cap și fulgi de zăpadă zgribuliți în calea autostrăzii, pornim la drum de la mare către capitală pentru a contribui și noi pentru prima dată prin acțiuni de voluntariat. Nu era ţipenie de om pe străzi. Chiar şi cocoşii îngheţaţi în miezul lunii decembrie erau aduşi la tăcere de ger şi înghesuiţi în coteţe.


S-au scurs mai bine de 250 de kilometri până la destinație. Era dimineață și rece. Am ajuns în timp util la start în faţa complexului Casa Albă, punctul de start al curselor. Acolo ne adunasem toţi pionii. Eram voluntarii ce urmau să fie implicați în activități pentru a contribui în organizare. Eram acolo într-o parte, gata pentru noi experiențe de fugă.

Activităţile organizatorice puse în scenă de voluntari în ziua cursei sunt diverse. Unii erau plasați în diverse puncte de control ca arbitri de traseu ori pentru direcţionare pe cărările marcate. Noi am ales să ne bucurăm de o activitate antrenantă, să ne simţim orele petrecute util aşa că am cerut să fim la un punct de hidratare şi a fost o decizie excelentă.


Eram alături de alţi voluntari grupați în RP2, unul din punctele de hidratare. Alți voluntari au ales să rămână în zona de start, la garderobă, la acordarea medaliilor de finișer sau în alte puncte după disponibilitate şi posibilităţi. Am preluat badge-ul de voluntari şi am suit în maşini pentru transfer către punctul nostru de alimentare şi hidratare.

Am fost duși într-un refreshment point amplasat strategic în calea alergătorilor atât pentru cros cât şi pentru cei de la semimaraton. În echipă erau gata de atac pentru a sacrifica fructe, ciocolată şi a alte bunătăţi o echipă voioasă, printre care Luiza, Anca și Diana. În acorduri muzicale antrenante nici nu am simțit când orele s-au dus la vale.


Alergătorii erau realimentați cu lichide și bunătăți, dar și cu mesaje de încurajare. Eu în parte eram unul din gălăgioşi, gata de susţineri motivaţionale adresate cu fast alergăcioşilor. Și nu făceam doar zgomot. Ofeream zeci de pahare răcoritoare sportivilor. Păreau nişte supereroi, gata să smulgă fiecare picătură în zbor, fără să clipească.

Am observat că aveau timp totuși să zâmbească şi ne mulţumească pentru că eram acolo, gata de a fi alături de ei. Am alergat la câteva curse, dar nu mi-am imaginat cât contează un zâmbet. Mi-a plăcut experienţa. Nu credeam că poate genera atâta emoție și veselie să fii și dincolo, de partea cealaltă a unei alergări competiţionale.


Pare startul unor experienţe viitoare remarcabile. Cu siguranţă va fi epic, mai ales la vreo competiţie montană. Mă bucur că am primit şi câteva raze de soare de la bărbosul de Sus, dar şi medalia de la cros a ediţiei în urma unei solicitări personale. Este prima medalie obţinută pentru o participare de partea cealaltă a baricadei şi sunt mândru de ea.

Nu am vrut-o pe cea de semi, pe aceea aş fi meritat-o dacă alergam aşa cum eram programat iniţial, la semimaraton. Nu, nu am alergat-o, dar am fost parte din acel cros pe traseu, zgomotos şi voios cu ceilalţi alergăcioşi care s-au bucurat de o porţie de toamnă târzie mohorâtă aproape de jumătatea lunii decembrie. Cu siguranţă mai vreau și alte experiențe de voluntariat.


Oare va fi greu să aleg între alergare şi voluntariat? De ce aș alege? Cu siguranţă pot fi voluntar înainte şi alergător în ziua cea mare. Felicitări tuturor. A fost o primă experiență memorabilă prin pădure la Băneasa și aștept nerăbdător următoarea ocazie când voi alerga pe potecile marcate către linia mea de finiș pentru un loc în statistici oficiale.