Semimaratonul București ...ritm sprinten cu vele la suta de minute

Este tradiție. Aproape de jumătatea lunii mai după disponibilități și posibilități ne aliniem la start pentru o nouă aventură urbană prinsă pe principalele bulevarde ale capitalei. Voioși și încrezători cu ambiții, dornici de limite personale depășite. Sunt emoții, zâmbete și un murmur zgomotos de endorfine gata să fie eliberate cu pașii de fugă.


Ediția din acest an a avut unele noutăți. Mai întâi, cipul de cronometrare a fost atașat pe spatele numărului de concurs. Din acest an avem tricouri de criză după încetarea colaborării cu adidas din ultimii ani. Nu justifică taxa mare de participare. Pare un tricou fin, similar cu cel din Gran Canaria, mai subțire. Culoarea aleasă nu a fost prea inspirată.

Matinal am urmat autostrada dinaintea soarelui către capitală. Urma o porție sprintenă de fugă. Eram aliniat la start pentru a alerga în ritm constant pe distanța semimaratonului înainte de o sută de minute. Alergasem voios de mai multe ori distanța asta. Nu ar fi trebuit să fie o problemă chiar (și) dacă traseul era un pic schimbat pe alocuri.



Un mare plus a fost includerea zonei de nord cu Arcul de Triumf chiar dacă ne-a adus ceva pante și pe scurte porțiuni am alergat pe lângă mașini. Am apreciat și starturile decalate pentru diminuarea aglomerației la linia de start. Acordurile muzicale antrenante de la start mi-au reamintit de toată experiența fabuloasă a maratonului de la Atena.

Baloanele colorate așteptate purtate în alți ani au fost înlocuite cu vele personalizate. Timpii de referință erau trecuți pe aripile înalte, ce oferă vizibilitate mai bună chiar dacă sistemul de prindere nu au fost prea comod. Ultima parte din traseu vântul ne-a creat probleme încetinind uneori ritmul pentru echilibru. M-a costat două minute la finalul alergării.



Repejor, alături de colegii mei am pornit la drum. Timpii de pe brățara de ritm ne aduceau cu jumătate de minut înainte de sută. Urcarea către arc ne consumase toată rezerva de timp adunată din prima parte a cursei. Vântul începuse să bată nervos. Vesta nu se fixa bine pe corp și vela ne tot ducea în bătaia vântului pe o parte și pe alta.

Ajuns la final accept rezultatul. Am avut parte de voie bună asortată cu o vreme încinsă, cu zâmbete prinse în selfie şi călătoria savurată către destinaţia finală. Doar pentru statistici oficial gravat pe medalia de finisher un 1h^42'10" timp gun time. Per total o cursă reuşită, sper că poate ultima cu steguleţe, vrem baloanele colorate înapoi.



Felicitări tuturor pentru participare mai presus de rezultate. Mi-a lipsit mult gașca favorită de suporteri dragi. Experienţa semimaratonului urban din capitală a fost faină pe un traseu modificat într-o sută de minute chiar și cu cele două minute, rătăcit pe acolo în statistici datorită steguleţelor troleibuz. Urmează revanșa în toamnă cu câteva lecții învățate.