Tura de Vis ...cappuccino și anduranță urbană 321sport de la Răsărit la Apus

Alerg. Mă bucur de oportunitățile pe care le oferă acest sport, de acea senzație de libertate savurată în fugă prin fiecare kilometru înregistrat în statistici. Sunt alergări oficiale printre competiții sau evenimente locale care devin prioritare mai presus de competiție. Vara sau iarna, nu refuz nebunia urbană de a alerga orașul în cele patru zări.


Da! Aici nu este vorba de a fi rapid. Nici de a aduna cât mai mulți kilometri. Dar poate fi motivația de a descoperi orașul în alergare, de a cuceri noi teritorii, de a revedea prieteni vechi sau de a lega noi prietenii. Asta este Tura de Vis 321sport! Motivația de a alerga iarna toată ziua sau vara cea mai scurtă noapte într-un carusel de zâmbete.

În acest an ne-am aliniat la ediția a cincea de iarnă. Eram încă la malul mării atunci când prima ediție a debutat în 2o17 pe o vreme udă. Anul următor m-am aliniat la start în tura albă, alergând însă doar 25 de kilometri adunați pe aleile urbane. În 2o19 m-am înscris din nou la anduranță. Am adunat atunci în calea pașilor mai bine de 65 de kilometri.


Nu am avut zăpadă, ci ceață, zâmbete și endorfine descătușate pentru toate orele luminate printre nori. A patra ediție a adunat la start câțiva alergători într-un cadru restrâns. Nu am fost acolo. Dar am privit încrezător spre vremuri mai bune, fără restricții. Nici alergarea din ultima zi a anului nu a fost în cale la orizont. Eram prea departe.

Am alergat însă Tura de Vis, ediția 2o2o de vară, o tură atipică de zece alergători în echipa Alergăceală. Da, pentru cine nu știe încă, #TuraDeVis este ideea prin care este dusă cultura de running în stradă. Străzile orașului sunt unite prin sport. Oamenii sunt readuși împreună, chiar și acum în pandemie, printre restricții și regulamente de socializare.


De ce alerg Tura de Vis? Alerg pentru acel sentiment de libertate pe care îl avem atunci când explorăm în pași vioi întreg orașul prin cele patru zări. Traseul pare la fel. Dar nu este. Chiar și acum, la a treia participare personală de iarnă aveam să descopăr locuri noi prin toate cele șase sectoare ale capitalei într-o experiență captivantă.

Era la orizont o țintă comună îndrăzneață de cel puțin cincizeci de kilometri pentru aproape nouă ore, atât cât soarele era sus pe cer. De data asta plecam în zori de la Biblioteca Națională. Lăsam la urmă zona nordică, cea mai des alergată la alte ture sau antrenamente locale. Aveam vreo trei kilometri dinspre IOR către start. Aceeași fugă urma și către casă.


Am prins de data asta startul. Cumva ne-am întors pe un traseu paralel către casă. Am alergat aleile prin IOR prin câțiva stropi, dar apoi am fost sărutați de razele strălucitoare ale soarelui. Am pornit mai departe spre est. Pauza altora de la Costin Georgian ne-a permis să mai adunăm doi kilometri pe ceas în două ture scurte de alergare urbană.

Am pornit mai departe urmând calea de pe ceas. Traseul propus a fost trimis înainte și ne puteam orienta pe loc dacă ne alăturam mai târziu la fugă. Punctul estic a fost bifat pe aleile rustice din piatră din noul parc Sticlărie, apoi am continuat lejer pe căile urbane către Morarilor sau Florilor, parcuri estice din capitală cucerite pentru prima dată în alergare.


Ne-am bucurat de pozele de grup, ori de cadrele de selfie. Tricolorul a completat nuanțele culorilor din fotografii. Ne bucuram de libertate adunând kilometri. Am revenit către centru doar ca să pornim către al doilea punct, sudul. Ne-am îndulcit rapid aproape de Unirii cu o porție extinsă de ciocolată Rom neașteptată. Mulțumim. A fost delicioasă.

Am traversat destul de rapid străzile, dar și parcul Tineretului. Alteori ne învârteam în ture sau pante pe aleile parcului. Prima pauză asortată cu cofeină ne aștepta la Sudului. Mulțumim. Pauza cu fructe și băuturi alese aromate a fost pusă în scenă de cei de la Gloria Jean. Am savurat un Caramellate delicios, alintat cu un praf de ciocolată amăruie.



Am refăcut acolo și stocul de apă pentru anduranță. Eram prins în agitația urbană, pregătit pentru a face față întregii zile asemeni unui ultramaraton pe cărări necunoscute. Purtam vesta de alergare, cu haine de schimb și alte provizii ce au fost cărate până la linia de finiș. Am profitat de tabletele energizante cu dextroză de la Isostar pentru energie.

La fiecare douăzeci și ceva de kilometri am savurat un baton sărat cu ciocolată Gold Nutrition pentru a menține în parametri optimi și aportul de săruri în porția de anduranță. Un deliciu de energie în trei variante. Preferatul meu este roșul. Am continuat tura către vest pe la Mihai Bravu. Pozele dintre piloni la tramvai sunt deja tradiție.



La câteva minute aveam programată o nouă pauză de cofeină, de data asta asortată cu mesaje și caricaturi. A fost un Cappuccino Story inspirat pentru zeci de zâmbete. Ne-au alintat cu alte prăjituri pufoase. M-am bucurat de mesaje și am lăsat cofeina asta pentru alții. Aveam timp pentru câteva fotografii puse la povești în alt story.

Vestul l-am bifat în Ghencea și într-un carusel de blocuri aglomerate de prin Ferentari. Ne-am intersectat și cu două cete de colindători porniți la atac cu boxele. Depășisem deja limita maratonului înainte de a pleca spre nord către Victoriei. Am urcat la Basarab sus pentru poze. Apoi ne-am tras în poze la guvern, cu palatul Victoria în spate.


Mai aveam vreo cinci kilometri de fugă până la linia de finiș a turei. Ne-am bucurat de toată calea Victoriei și am zburdat pe malul Dâmboviței către Unirii. De acolo, câteva sute de metri ne-au readus în punctul inițial de plecare. Seara cucerise deja ultimele raze de lumină. Au fost undeva la 52-53 kilometri de efort comun de fugă împreună.

Era clar! Din calcule și statistici aveam să opresc ceasul la limita a 60 de kilometri. Aveam cinci adunați în plus și încă trei de fugă către casă. Premiul Garmin a fost adjudecat după ce s-a strigat tot acatistul absenților. Cei prezenți au primit ZuzuFit, RedBull și bufuri roșii personalizate Wings for Life, asortate cu anduranța urbană în aripi de libertate.


A fost a cincea Tură de Vis de la răsărit la apus. Cu locații noi descoperite în alergare. Vremea a fost mult mai deschisă decât era promisă în prognoze. Am avut și soare, am avut și nor. Energia colegilor de fugă a fost molipsitoare. Am terminat toată tura mai mulți decât mă așteptam. Personal nu am resimțit anduranța. Am făcut vreo cinci mii de pași în mișcare a doua zi.

Ritmul lejer de peste șase la mie a fost suficient pentru povești și socializare. Am avut la mine atât boxa cât și două căști. Am folosit doar boxa, alimentată după vreo trei ore de o baterie externă pentru a avea muzică pentru toată tura. Alerg uneori cu muzica pornită pe aleile din parc. Calea este eliberată de pietoni și alergarea devine mai lină.


Marțea se poate alerga în grup și cu cei de la 321sport, o comunitate ideală pentru începători, mai ales pentru a cuceri primul semimaraton. De anul viitor voi reveni marțea în Herăstrău să alergăm împreună în ritm 321sport, lăsând doar joia pentru fuga sprintenă alături de comunitatea adidas Runners Bucharest. Să fie spectacol și zâmbet în alergare.