Arobs Transilvania ...dubla semi în ture pe alei clujene centrale

Neața Neațaa Neațaaa. Acest weekend era în plan fără deplasări peste munți și văi, ci doar cu o fugă sprintenă în curtea casei în IOR. Dar, deseori planurile se schimbă. Nu mă deranjează asta, mă bucur de oportunităţile care apar şi dau curs unei noi aventuri în paşi de fugă. Urma să acceptăm aventura și să ne bucurăm voioși de experiențe.

Da. Recunosc. Medalia personalizată, acea recompensa a destinaţiei mai presus de statistici, este întotdeauna cartea de vizită ce oferă prestigiu unei competiţii. Ea şi traseul. Mai ales dacă este acolo, sus, deasupra norilor. Iar acei organizatori creativi care ne oferă aceste recompense unice au doar de câştigat, iar aprecierile sunt pe măsură.
Clujul este unul din cele mai prospere şi influente oraşe autohtone, mai ales în IT. Poate şi de asta, competiţia este pusă în mişcare pe de o parte de Arobs, companie software ce activează în acel domeniu. Pe de altă parte, un rol principal îl are Rotary, o organizaţie de oameni de afaceri şi specialişti, cu un rol activ în comunităţile în care trăiesc.

Organizaţia promovează cele mai înalte standarde din activități profesionale, oferă ajutor umanitar şi contribuie la menținerea păcii în lume. Noi, cei care pornim la drum spre Cluj, mulţumim pentru acest proiect, devenit realitate deja la a treia ediţie, reunind copii, dar şi persoane de toate vârstele într-un final de săptămână plin de mișcare.


Nu era prima vizită personală la Cluj ca alergăcios. Prima dată alergasem pe poteci prin pădure, iarna pe zăpadă, în Făget, o competiţie organizată de prietenii de la RunSilvania. Sunt aceiaşi oameni frumoşi care pun în scenă printre altele, vara, an de an, povestea WildRace. Aici, regăsesc potecile primului meu maraton montan aniversar.

Totuşi, nu am ajuns (încă) să iau parte la fenomenul Untold, găzduit cu mândrie în acest oraş. Nici nu am alergat maratonul din aprilie, dar este timp pentru a reveni cu altă ocazie. Am acceptat anul trecut provocarea de a alerga aici, parte dintr-un eveniment responsabil prin care mii de arbori vor fi plantați, câte unul pentru fiecare kilometru alergat.


Am acceptat invitaţia de a alerga pe aleile din Cluj la finalul lunii octombrie, la a doua ediţie Arobs Transilvania HalfMarathon ca pace(make)r pentru a ghida alergăcioșii la finish în ritm constant. În plan era o alergăceală relaxată la două ore. Am avut ocazia să alerg în echipă atunci cu Tibi Ușeriu. A fost o onoare şi o surpriză foarte plăcută.

Au fost în paşi de alergare numa' șase ture centrale pe alei betonate sau placate cu piatră cubică printre clădiri istorice prin Cluuuj, pe o vreme însorită. Cu veselie şi bună dispoziţie, am terminat acel semi cu aproape două minute mai devreme astfel încât să termine lejer și cei din spatele nostru în cele două ore ale ritmului somnoros duminical.


Povestea vieţii lui, este zugrăvită în cuvinte în 27 Paşi, o experiență ce este și azi sursă de inspirație pentru alergători. Sunt cuvinte așezate pe hârtie de un supraviețuitor, multiplu câştigător al 6633 Ultra, cel mai dificil ultramaraton, ce se desfăşoră an de an, în condiţii grele, printre gheţari şi temperaturi cu mult sub limita îngheţului.

Tibi a plătit pentru greșelile lui. A avut puterea să o ia de la capăt pe un alt drum. Şi-a schimbat complet viața. Azi este parte din Tăşuleasa Social. Unul din proiectele susţinute este Via Transilvanica, un drum de aproape o mie de kilometri, ce va lega Transilvania cu Dunărea și cu Bucovina. Alt proiect fain este Maratonul Via Maria Therezia.


Mdaaa, medalia turnată a fost irezistibilă. La fel și ideea responsabilă de a planta un copac pentru fiecare kilometru alergat. Invitația de a alerga din nou la Cluuuj, m-a aliniat la start la două ore. Pe o vreme plângăcioasă și rece am alergat cele șase ture urbane în ritm relaxat cu Denisa și cu Flaviu. Pe umeri jucau în voie baloanele panterelor roooz.

Unul din cei care au alergat anul trecut sub aripa paşilor mei este Cristian. Alături de alţii, s-a bucurat de noua experiență și a terminat primul lui semi în siguranță, obținând cele două ore propuse, cucerite voios cu linia de finiș. Ne-am revăzut și în acest an. Alerga mai sprinten, sub ghidajul baloanelor verzi alergate voios în cele șase ture urbane.


Traseul pentru probele competiționale, în șase ture pentru semi, pare unul destul de limitat pentru un oraș așa de frumos, alergând doar câteva străduțe, printre clădiri încărcate cu istorie, în centrul orașului. De data asta, la început de octombrie soarele a fost acoperit de norii grei, lăsând stropi de ploaie și grade timide din termometre.

Au fost aliniați destui alergăcioși voioși ce au sprintat pe fiecare tură urbană. Felicitări organizatorilor, voluntarilor, celor de pe podium, dar şi celor care şi-au depăşit limitele personale trecând linia de finiş. Am alergat atunci și acum purtând cu mândrie tricolorul. Am promovat adidas Runners Bucharest, parte din comunitatea veselă locală.




Dimineață înainte de start, am nimerit în echipa panterelor, asortați în joc cu baloanele roooz la limita de fugă impusă de două ore. Mai presus de statistici și recorduri personale, ne-am bucurat de cele șase ture, zburdând prin centru, pe alei ude asfaltate sau cu dale întortocheate, cu voluntari voioși și mulți, mulți pași matinali alergăcioși.

Ritmul a fost bun, a fost o nouă felie personală de alergăceală relaxată, după maratonul alergat tot în ture prin vecini săptămâna trecută. Vremea a fost rece, dar nu așa plângăcioasă cum ne era promisă la meteo. Distracția a fost pe măsură, după posibilități. Distanța a fost cu juma de kilometru cumulat mai scurtă, fără marcajele kilometrice.



Mulțumesc fotografilor pentru cadrele imortalizate pe trasee, mulțumim pentru cappuccino. Fie să ne revedem voioşi şi sănătoşi şi data viitoare. Felicitări mai ales celor care au terminat fiecare din distanțele regulamentare bucurându-se de mișcare mai presus de statistici. Ne vedem duminică la o nouă porție sprintenă de sută cu aripi pentru unii alergători mai sprinteni.

Mulțumesc Luiza pentru fotografii. Și azi am fost în prim plan sub lentila ei, prins în cadre colorate. Alături de puiul meu, amândoi au fost matinal suporterii mei prezenți, gata să îl susțină pe tati. Mulțumesc colegilor pentru ritmul lejer, voluntarilor pentru încurajările vesele asortate, dar și organizatorilor pentru invitație.



Da, firul vieții e fragil. Evenimentele triste petrecute recent, fie pe cărări montane sau pe șosele, confirmă (poate) că e bine ceea ce fac. Chiar dacă străbat sute de kilometri de colo colo pentru a alerga un semi sau un maraton, deseori în folosul altor alergători mai presus de statistici şi recorduri personale. Dau aripi unora, iar investiţia merită!