Alergarea ...un hobby care mi-a schimbat complet viața

Fiecare pasiune ne atrage cumva în centrul atenției. Suntem în fiecare zi înconjurați de oportunități diverse care pot deveni inpirație pentru noi aventuri. Fiecare pas către o direcție predefinită este deseori mai important către destinația finală și fiecare zi este specială atunci când ceea ce ne place ne ține conectați cu zâmbet alături de cei dragi.



Uneori se întâmplă să fiu în prim plan, în fața reflectoarelor și a camerelor de filmat. Ultima apariție în direct a fost la un post local de televiziune. Eram invitat la un alt matinal, la RăSăriții, să vorbesc despre un eveniment amical pe poteci întortocheate, organizat pentru a doua oară pe dealurile din Murfatlar, un teritoriu din copilăria la bunici.

De data asta eram în drum spre mare, gestionând ultimele detalii cu persoanele care au acceptat misiunea de a fi voluntari la Maratonul Transfrontalier Via Pontica, un eveniment de alergare fără frontiere la malul mării. Din una în alta, am primit invitația de a vorbi cândva despre alergare, acel hobby care mi-a schimbat pas cu pas complet viața.

S-a nimerit ca în ultima zi din vară să fiu disponibil, așa că am făcut o scurtă vizită, la vila din Mamaia, sediul postului de radio. A fost o discuție amicală. Cu mici emoții alimentate de acel beculeț on air aprins. Acolo, undeva, la capătul difuzoarelor era vocea mea cu o poveste inspirată despre alergare la malul mării între două state fără frontiere.

Articolul a fost redactat de către Larisa ca urmare a interviului susținut la emisiunea matinală Bună dimineața din grila postului regional radio Constanța în ultima zi din vară. Majoritatea informaţiilor au fost incluse mai jos, dar este disponibilă și înregistrarea audio la finalul articolului. Mulţumesc frumos pentru oportunitate. A fost emoționantă.

Prima parte descrie un constănțean ce a descoperit plăcerea de a alerga în urmă cu patru ani. Aleargă de plăcere, dar și în scopuri umanitare. S-a mutat în capitală cu un an în urmă, iar acum revenise în orașul natal, pregătindu-se să ia startul în proba de maraton. Cu bucuria unei noi vizite la mare, în tranzit pentru a pleca spre vecinii bulgari.

Pe plaja Krapeț urma să iau startul pentru a doua oară în cursa de maraton. Este un maraton fără frontiere, organizat de colegii bulgari, un eveniment al prieteniei care aduce în prim plan o alergare pe țărmul Mării Negre, pe coastă, pe nisip și pe pământ. Cu răsăritul de soare la start prin vecini, fuga până la Vama Veche - 2 Mai, cu retur la Krapeț.

Am participat la toate edițiile alergând una din probele fără frontiere, maratonul sau semimaratonul. Personal acest eveniment este mai mult decât o alergare. Sunt un coorganizator al evenimentului, contribui pe partea română mai ales de voluntarii care asigură hidratarea sau orientarea alergătorilor pe traseul comun al celor două curse.

Acest eveniment capătă tot mai multă valoare de la o ediție la alta. Media celor care se prezintă la start este de 200-250 de participanți. Poate și datorită faptului că fiind organizată de bulgari poate nu este mediatizată în România. Dar ne bucurăm că alergăm la malul mării. O astfel de competiție poate fi o experiență unică în Europa.

Ce m-a determinat să mă apuc de alergat? S-a întâmplat destul de târziu, la 34 de ani. Alergarea este un hobby care mi-a schimbat complet viața. Am început cu Maratonul Nisipului în 2015, cu proba de zece kilometri. A fost prima competiție cu un număr de concurs oficial. Senzația de învingător de la sfârșitul cursei a fost extraordinară.

M-a făcut să îmi doresc să revin. Maratonul Nisipului reprezintă alergarea de referință de la malul mării. În fiecare an vreau să revin. Am alergat anul acesta și maratonul. Era singura provocare a acestui eveniment pe care nu o bifasem încă. Alerg uneori și pentru cauze nobile, în principal pentru strângeri de fonduri dedicate autismului.

Am un băiețel care a fost diagnosticat acum câțiva ani cu autism și știu prin ce trec părinții cu astfel de copii speciali. În București, unde locuiesc alerg pentru cei de la Autism Voice, am alergat anul trecut și pentru asociația Și noi suntem copiii voștri. Sunt deschis la colaborări și voi susține cu mare drag orice campanie prin care pot să ajut.

Va fi o competiție strânsă între români și bulgari la maraton. Sunt câțiva români care participă și la proba de semimaraton. La semi startul se va da la ora 8.00, de lângă Primăria din 2 Mai. Îmi place ideea partenerilor bulgari de a începe matinal cursele. Mai aproape de miezul zilei se face prea cald pentru a savura alergarea pe plajă.

În general, încerc să mă bucur de viață. Prin alergare am descoperit locuri noi. Aproape în fiecare weekend sunt plecat pe undeva. Săptămâna viitoare voi alerga un semimaraton în zona Cheia. Vreau să particip pentru al doilea an la ultramaratonul de la Cappadocia, în noiembrie voi participa la maratonul de la Atena.



Am reușit prin curse de anduranță să obțin punctele necesare pentru a participa anul viitor la UTMB în Mont Blanc. Interviul complet poate fi reascultat, cu emoţii surprinse în aproape zece minute. Fie să ne auzim și să ne vedem cu drag și spor(t) și cu alte ocazii, fie că sunt ele la microfon, sub lentilă sau în pași sprinteni, voioși de alergare.