Hell of the East ...infern pentru pedale sau pași de alergare

O nouă experiență poate fi surprinzătoare. Căutam un concurs de primăvară, cu așteptări în plimbare de plăcere?! Get Out of Here!!! Hell of the East era promisă pentru cavalerii puși la grea încercare. Și pentru domnițele ce îi puteau face de râs pe unii dintre ei. Ce ocazie locală putea fi mai potrivită decât o cursă cu pedale sau o alergare provocatoare undeva în Est?


Scrierile antice ne-ar fi adunat la start cu douăsprezece zile înainte de calendarele lui Martius (18 februarie), imediat după ortus solis (la răsărit). Organizatorii ne-ar fi oferit ocazia să admirăm în tihnă frumusețile Dobrogei folosind relaxat pedalele bicicletelor de teren sau a papucilor de alergare montană, pentru un confort sporit, cu un kit antipană inclus.

Traseul propus propus la orizont măsura doar douăzeci și unu de kilometri, unde puteam admira repejor multe repere turistice locale, Gura Dobrogei, Cheile Dobrogei, Peștera Liliecilor și Mănăstirea Sf. Casian. Iar multe din zvonurile potrivit cărora nu ar fi existat supraviețuitori ai primei ediții de infern, păreau nefondate. Unii chiar au supraviețuit.



Alții au prins curaj și au revenit. Chiar dacă nu era un concurs pentru toată lumea. Trebuia să fim pregătiți pentru supraviețuire, căci luna februarie ne putea oferi surprize și ne așteptam la orice din partea vremii. Eram siguri că o să (ne) fie frig și vânt, iar dacă aveam noroc (ghinion) putea să fie zăpadă și noroi. Iar noroiul a fost chiar generos în calea de rulare.

Mdaaa. Trebuia să fim pregătiți pentru orice. Aventură, suspans și adrenalină. Pentru că iarna cu siguranță nu mai ajungea nimeni la tine dacă rămâneai cu lanțul rupt în mijlocul pustietății. O puteai lua la pas, dar până ajungeai, corturile de salvare erau demult împachetate. Era disponibil și un număr de urgență pentru ca autoritățile să știe unde să ne caute la primăvară.


Medalia de finisher promisă părea că merită efortul. Organizatorii marcau traseul, dar era recomandat să ai la tine ruta GPX pentru orientare. Altfel, puteai ajunge la capătul lumii. Punctele de hidratare erau utile? Hai să fim serioși. Apa îngheța repede la minus zece grade, iar batoanele alea proteice puteau fi tăiate doar cu toporul atunci când îngheață.

Simpatică prezentare oferită de organizatori. Am experimentat Hell of the East, un semi offroad cu ceva diferenţă de nivel estimat undeva la două ore. Cu ambiții personale de a trece linia de finiș printre primii zece alergăcioși sprinteni. Efortul a fost savurat pe o vreme înnorată, cu ceva împachetări cu noroi, dar cu multă bună dispoziţie și oameni tare voioşi.



Am trecut linia de finiș după ceas în 1h^48'30", chiar pe poziţia a zecea în statistici la general. Per total un rezultat personal bun, cu ceva senzații la genunchiul stâng ce a rezistat cu bine. Papucii de fugă KipRun Trail XT6 şi-au făcut cu brio treaba, fără opriri de curăţat noroaie. Recomand! Mai revenim în Est şi cu altă ocazie. Mulţumim CCT pentru invitaţie.