Restricțiile de mobilitate din ultima vreme ne-au schimbat complet viziunea despre libertate. Despre acele limite impuse care pot fi regulamentar depășite. Am alergat anduranța unui ultramaraton urban pe câteva alei din capitală. Singur. Şi totuşi am alergat în acelaşi ritm într-un LockDown Ultra cu sute de alergători pe toate cele cinci continente.


Motivaţia? O bucurie a micilor pași de fugă cucerind teritorii vechi și noi în acest gram ivit de libertate privind încrezători către viitor. Da, legal puteam ieși din captivitate. Pentru drumeții, sport individual și alte activități la munte și la mare. Ultimul act a fost aliniat neașteptat pentru anduranța ultra. S-a sincronizat cu prima deplasare către marea albastră.

Ambiții personale în izolare? Mi-am dorit în palmares cele opt distanțe Lockdown Ultra alergate în doar patru săptămâni. Aveam în cont 42^K și 100^K Săptămâna trecută am alergat sâmbătă cursa de 21^K, duminică pe cea de 10^K. Ultimele patru, 1^K, 3^K, 5^K și 50^K au fost aliniate la start pentru acest weekend. Cele scurte în IOR, ultimul act asortat cu briza mării.



Lockdown Ultra este o idee bună pusă în mişcare la începutul lunii aprilie de către Andy Williams. Fiecare poate alerga în ritmul lui relaxat de la unul la o sută de kilometri. Sunt opt distanțe propuse. Patru scurte, patru lungi. Startul alergărilor (încă) are loc individual, dar global în zilele din weekend, matinal sau oricând după preferințe.

Constanța, metropola nu este încăpătoare pentru a alerga un maraton. Așa că am pornit către toate cele patru zări, către est pe faleză și digul din portul turistic, am urcat spre nord în stațiunea Mamaia. O pauză de selfie și am făcut cale întoarsă către sudul localității pentru ca mai apoi să revin către zona centrală spre vest repejor la linia de finiș.



Am alergat ultra acolo pentru prima dată pe aleile urbane constănțene unde cândva eram acasă. Am savurat toată anduranța primului ultramaraton urban la malul mării. Am alergat singur în libertate respectând distanțarea socială. Am adunat 500 de kilometri la volan și alți 50 alergați urban. Mă bucur că marea încheie micul palmares personal al izolării.

Alergăm individual dar parcă distanțarea socială locală ne-a unit mai mult la nivel internațional. România este sus în această perioadă cu câțiva alergători amatori ce se bucură de o experiență (a)dusă la nivel global. Mă bucur că m-am adaptat, scriu despre ziua de azi, dar mai ales că sunt parte din această poveste. Bravo Bianca. Felicitări tuturor.



Stă în noi să ne adaptăm, să ne bucurăm de viață. Iar alergarea poate fi acel impuls de a ne bucura de libertate chiar dacă suntem ghidați atent după reguli și restricții. Supraviețuim cumva și mergem mai departe. Adun zâmbete și le așez în mii de cuvinte din experiențele personale pentru a inspira noi pași de fugă. Și fiecare zi este inspirație.