Zece. A zecea ediție aniversară ne adună în a zecelea lună a anului pentru a petrece în pași de alergăceală pe aleile urbane ale capitalei. Este una din cele mai importante oportunități de a ne conecta, de a ne alinia la start pentru a cuceri ambiții, de a depăși limite. Avem undă verde la distracție. Verzi au fost (și) baloanele colorate pe umeri purtate și alergate.


Am alergat aleile centrale promise în cele două ture de semi în primăvară și una de maraton cu un an înainte. Dar traseul era parțial modificat. Un avantaj să cresc cu o treaptă ritmul. Am intrat din nou în joc pentru a dona energie. M-am aliniat în a treia echipă de iepurași la semi. Alergasem deja pe nisip 1h^45'. Timpul pe asfalt părea realizabil fără emoții.

Sunt încă la mal de mare. Chiar dacă alerg două ore, trebuie să sacrific patru pentru a ajunge la start. Alerg des deja în capitală. Ar fi mai convenabil să mă mut acolo, să scap de navetă. Pornim cu noaptea în cap pe autostradă pentru ca ne întâlni cu lumina la două sute de kilometri. Parcăm și o luăm la pas către expo. Lângă scenă erau ele, baloanele colorate.


Fain tricoul personalizat. L-am primit la una din edițiile anterioare. Fixăm numărul personalizat pe spate și baloanele de guler. Pe ele era decorată limita de timp a pașilor, dansul către linia de finiș. În ritm constant alergam în echipe pentru a ne sabota sprintul. Prin brățările de ritm ne asiguram sincronizarea cu terenul de joc în funcție de bornele kilometrice.

Pornim. Încercăm să ne ținem grupați la primele viraje prin marea de oameni. În urma noastră era orașul viu, emoțiile alergătorilor descătușate în pașii de fugă. Traseul de la această ediție nu ne-a mai dus către Eroilor. Ne-a urcat către Arcul de Triumf pentru ca mai apoi să revenim pe Calea Victoriei, admirând clădirile vechi către palat.




Am dansat cu o mare de oameni colorată pe traseul închis complet circulației auto. Câteva alei de Cişmigiu au fost bonus. Vremea a fost răcoroasă, dar tare bună de alergare. Cu zâmbete am savurat fiecare kilometru. Imortalizam câteva cadre sub lentilă cu pașii de alergare. Mai mulți fotografi erau gata să ne prindă în cadre oficiale.

Am remarcat tricoul tehnic al ediției de zece, de data asta în nuanțe violet. În statistici am ajuns pe covorul roșu în timpul net oficial 1h^43'49" fără emoții. Am bifat linia de finiș cu mai bine de jumătate de minut sub timpul de referinţă datorită colegilor de fugă. Au tras destul de tare peste ritm către final și pentru alergătorii din spate.


Mulțumim pentru ediția de zece celor implicați în organizare, dar mai ales voluntarilor. Ne-am bucurat de medalia turnată primită la final, personalizată pe verso cu timpul oficial. Felicitări tuturor pentru rezultate. Mi-ar plăcea pe viitor să descopăr astfel și alte teritorii. Să pot da aripi (și) prin vecini alergătorilor în ritm constant de fugă.