Zi de JOI la început de vară. Eram încurajaţi ca alături de colegii de birou să acceptăm provocarea unui traseu de alergare, a celor şase kilometri de la Crosul Companiilor, cică cea mai mare cursă de alergare pentru companii din Europa, aşa se laudă unii. Era promisă joia, ca cel mai mare teambuilding after work, pentru tine, alergătorule, tu și colegii tăi. Răsplata era și ea în meniu, după kilometrii alergați, urma un after-party pe cinste.

Personal, participasem şi anul trecut, doar că traseul de atunci a fost pe aleile din Herăstrău, pe o vreme umedă, nu tocmai potrivită pentru fugă. Totuşi, în acest an, au decis să mute traseul în zona Arenei Naționale, schimbând un pic învârteala de pe alei cu cea din jurul stadionului.


Startul a fost dat începând cu ora 19 după o încălzire cu zâmbete, oferită de Horaţiu. Omul ăsta e neobosit... mereu îl prind pe la competiţii, mai ales cele din capitală, întodeauna gata, gata de voie bună. Am plecat din prima linie. Mă ajută un start din faţă, pot sprinta primele sute de metri, când deja şirul celor din faţă începe să prindă uşor, uşor, contur.


Personal, date fiind condițiile, am alergat o cursă de seară, după programul corporatist de lucru, într-o zi noroasă, călduroasă, fără target impus. Nici nu aveam de ce... era o alergare fără mize mari, podiumul era ocupat... deci competiţia era cu mine.

Am pus pas lângă pas sprinten și am finalizat traseul de șase kilometri (reali vreo 5.3^K prin scurtarea unei porțiuni din arenă), alergat în a șasea zi a lunii a șasea cu timpul de 21^'47" și o medie reală de 4^'07" per mia de metri.


Daaa, da... ne-am adunat, în mare parte corporatiști sau alergători ai unei companii afiliate. Ne-am strâns de data asta, gașcă mare sub aripa Monicăi pentru a alerga Crosul Companiilor în capitală. Am fost peste 50 de alergăcioși susținuți de Stay Fit Gym ceea ce ne-a adus locul III pe echipe.


Unii am fost sprinteni, alţii nu... nici nu contează, la astfel de evenimente este mai important să faci gaşcă mare, să ieşi la mişcare şi să te bucuri musai cu zâmbete de experienţă. Dar, evident e fain să ai și oameni din echipa ta pe podium.


În statistici, am terminat la 18^-lea la Open din 713 participanți care au trecut linia de finish. Mă bucură să văd că menţin tradiţia de a fi în prima linie, chiar dacă majoritatea din cei din faţa mea sunt rachete legitimate. Cu atât mai mult... îmi face efortul susţinut mai preţios în statistici, chiar dacă pe teren... toţi alergăm acelaşi traseu.


Am avut o ediţie de vară urbană. Nu e rău, chiar dacă nu am mai fost în mijlocul naturii, distracția a fost pe măsură, cu fotografii printate, multe momente imortalizate, o mică petrecere după cursă, un pic dansată, dar bine scăldată în blonde înspumate cu sau fără alcool la zona VIP a Arenei Naționale.


Astfel închei a doua mea participare la crosul corporatist, dar şi a doua pe un traseu ce include stadionul. Prima, a fost o experiență frumoasă, savurată acum trei ani la Urbathlon, chiar prima alergare a Luizei, acel cros cu obstacole, alergat pe alei, prin parcarea și prin tribunele Arenei Naționale.

Păcat că o provocare ca aceea nu se mai ţine pe la noi, aş mai repeta experienţa, a fost fain să treci prin autobuze, obstacole gonflabile, sau bazine cu spumă.


Felicitări tuturor, we ran as one, we Stay Fit!