Copilăria este inocență. Când suntem pici timpul parcă stă în loc. Vin anii de școală cu un bagaj de cunoștințe testat printre note și șotii. Anii trec, avem alte aspirații. Creștem mari. Prinși în capcana timpului parcă ne dorim să mai fim și azi copii. Câteodată se poate cu pici, mămici și tătici în pași de alergăceală. Suntem gata pentru fuga pe uliță.


Invitația dublă la fugă ne aducea la finalul lunii noiembrie printre frunze ruginii să ne bucurăm de jocurile copilăriei. La orizont alături de pașii de fugă ne era promisă muzică, tradiții românești și surprize într-o cursă de cinci kilometri necompetitivă și necronometrată. Accesul la porția de fugă a fost cucerit cu șase pătrate și opt căsuțe și o doză de noroc.

De regulă doar eu alerg. De data asta invitația la fugă era dublă. Alerga și Luiza. Piciul era cu noi și nu îl lăsam deoparte. Cumva trebuia să calce pe urmele lui tati. Fără presiunea vreunui loc în statistici urma să alerg în echipă cu el după posibilități. Cinci kilometri cu obstacole erau totuși prea mult, așa că l-am luat pe pici pe umeri.


Urma să zburdăm pe aleile marcate, să facem tot felul de ghidușii din copilărie. Chiar dacă vremea promisă era mofturoasă venisem de la mare pentru o porție de distracție. Am ajuns în capitală matinal. Am preluat kiturile personalizate și ne-am pregătit de start. Fain tricoul tehnic cu mânecă lungă, dar și dulciurile pe gusturi românești.

Am pornit în pași de fugă. Urma ca la nevoie să alerg cât doi. La final ne aștepta medalia și porția de bunătăți oferită de organizatori. Participam la a doua ediție a acestui concurs organizat pe potecile din parcul Herăstrău. O idee de mișcare în joacă într-o cursă de alergare antrenantă. Alergam cât mai lejer cât să țină și piciul pasul cu mine.



Îmi doream să alergăm cândva împreună, două generații, tată și fiu. Iată ivită și ocazia. Zeci de voluntari și spectatori ne aclamau de pe margine. La atac! Țară, țară vrem ostași! Am străbătut în fugă lanțul de brațe uman. Au urmat sărituri la șotron, câteva salturi cu zâmbet peste baloți de paie și alei întortocheate adunate în cei cinci kilometri.

Energia alergătorilor mici și mari a fost asortată cu mii de zâmbete. Fotografii erau gata să ne surprindă în cele mai colorate cadre. Da, am dus mai departe pasiunea pentru mișcare într-un mod inedit și distractiv, o invitație pentru toate vârstele în natură. Am trecut linia de finiș alături de Gabriel, ținându-l aproape, parcă să nu scape vreodată.




A primit și piciul o medalie. Prima cucerită alături de tati. După câteva minute cu voioșie a trecut linia de finiș și Luiza. Se pare că experiența maratonului autentic printre greci de la începutul lunii i-a prins bine. Să ne fie de bine. Vom reveni în capitală curând. Voi alerga în sectorul verde un nou maraton național prins în zece ture de lac.

Ne-am bucurat de o nouă oportunitate în capitală, pentru prima oară în formulă completă. Murmur de răsete și chihoteli anima ținutul copilăriei. Pastele cu sos sau fasolea cu ciolan după preferințe au fost răsplata alergătorilor. Organizatorii au fost generoși și la tombolă (cu alții). Medalia colorată personalizată ne face poftă deja pentru anul viitor.


Parcă competițiile cucerite în concursuri sunt mai faine. Mulțumim pentru o experiență memorabilă, organizată cu grijă. Am savurat o alergare matinală necronometrată în familie asezonată cu jocuri din copilărie şi voie bună pe o vreme închisă, geroasă, toate aşternute pe un covor ruginiu de frunze şi poteci umede de Herăstrău.