Undeva, la malul mării, nu foarte departe prin vecini am acceptat oportunitatea de a mă bucura de o experiență de fugă cu adevărat sălbatică. Am savurat astfel o nouă aventură la malul Mării Negre într-un loc de poveste. Fiecare pas alergat desculț prin nisipul fin modelat de spuma valurilor mării avea să fie magic, cu mii de zâmbete dezlănțuite.
Nu este un secret că litoralul bulgăresc este un tărâm de poveste. Sunt regiuni unde intervenția umană în natură a fost (încă) limitată. Locații încă virgine, unde vegetația rebelă se îmbină armonios cu litoralul, păstrând vie o
rezervație naturală, situată pe ambele maluri ale râului cu acelasi nume,
Kamchia. O adevărată junglă la malul mării.
Lianele dau acestui loc un aspect salbatic, misterios. Vărsarea acestui râu în mare oferă un spectacol, iar
invitația de fugă ne aducea exact acolo.
Pasul Verde organiza cu tradiție în ultima duminică din luna mai o nouă
alergare matinală pe nisipul celei mai lungi plaje din Bulgaria. Alergasem deja
transfrontalier. Ideea de a cuceri noi teritorii era tentantă.
Competiția de fugă, semi sau cros, alergată integral pe nisipul fin era disponibilă și pasionaţilor de alergare din România. Alături de provocarea alergării pe nisipul sălbatic aveam de parcurs o porţiune de traseu prin apă la gura de vărsare a râului. O aventură departe de jungla urbană, cu o zonă generoasă de campare şi multă bună dispoziţie.
Drumul către destinație ghidați de gps a fost o aventură ratând inițial drumul asfaltat care ducea către rezervație. Am ajuns la câtiva kilometri buni de
Varna în zona de resort cu vile cochete și hoteluri de multe stele. Startul era în partea opusă așa că am făcut cale întoarsă către destinație. Am preluat kitul. Cazarea o aveam la câțiva kilometri.
Galeria foto este disponibilă și
aici.
Ar fi fost fain să campăm noaptea pe plajă la miliarde de stele. Poate cu altă ocazie. Iată-mă la start. Soarele promis era ascuns printre nori cenușii. Nu era o veste rea. Fuga pe nor era mai sprintenă. Verificarea prin punctele de control se făcea individual folosind un cip prins de deget. La final rezultatele erau tipărite pe loc, intuitiv și fără surprize.
Interesant sistem de cronometrare folosit prin vecini și la ultra
experiența din Veliko Târnovo. Știam că fuga în adidași era sortită eșecului, urma să traversăm și prin apă o porțiune. Zeci de perechi erau deja înșirați pe mal. Am renunțat la papuci după câteva sute de metri. Mă afundam în nisipul fin. Singura șansă era desculț prin valurile înspumate.
Am experimentat
Kamchia Sands 2017, o fugă pe nisipul ud afânat sau prin valuri alintat de un peisaj ireal, asortat cu un nisip auriu şi marea de smarald. Lupta pentru supravieţuire din vecini a avut loc aşa cum ni s-a promis, în sălbăticie, cu bravi alergători atât bulgari cât şi români. O încântare să revăd și aici alergători din România.
Felicitări tuturor celor care au încheiat cu bine o alergare
altfel. Una peste alta am savurat un weekend relaxant, cu target personal propus şi atins. M-am cocoțat fără emoții în primii zece finaliști la general cu o alergare cronometrată oficial sub două ore. În
statistici am venit pe
9 la Open, oficial în
1h57'21" cu fost zâmbete prinse în fotografii.
A fost o competiţie frumoasă, sălbatică şi solicitantă de rescris cu următoarea ocazie. Aș reveni aici ca alergător sau doar pentru o porție de liniște și relaxare. Mulţumesc
Pasul Verde pentru susţinere, dar mai ales suporterilor mei dragi,
Luiza şi prichindelul
Gabriel Andrei pentru că sunteţi alături de mine. Avantajul meu neprețuit al pașilor de alergăceală.
...alergat cu Tribord Aquashoes 50
...monitorizat cu TomTom Spark 3
...energizat de Green Foot - Pasul Verde