Maratonul Nisipului, singura competiție din Europa care se desfășoară integral pe nisip a avut loc la finalul lunii martie la malul mării în stațiunea Mamaia. Peste cinci sute de sportivi din România și din alte țări au alergat în acest an. Majoritatea am alergat pentru recorduri și statistici personale. Unii am alergat și pentru a face bine, pentru a duce vestea mai departe.


Această competiție este aniversarea primului an de alergări oficiale, privind încrezător deasupra limitei semimaratonului. Am alergat de data asta primul semimaraton oficial. Am dus la bun sfârșit anduranța sub cele două ore propuse. Timpul meu cronometrat s-a oprit anticipat cu aproape opt minute purtând cu mândrie pe umeri tricolorul în bătaia brizei mării.

În acest an asociația sportivă Sanasport, s-a alăturat unei noi cauze sociale locale prin organizarea cursei Family Run. Taxele de participare au fost direcționate către proiectul Dăruiește Primul Zâmbet, un mare pas pentru reconstrucția și modernizarea Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți și Prematuri din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Constanța.


Ajutorul este important mai ales că această secție este singura care îngrijește, în regim de terapie intensivă, copiii născuți prematur sau cu afecțiuni medicale din zona de sud-est a României. Cursa Family Run reprezenta o echipă formată din cel puțin un minor și unul dintre părinții acestuia. De data asta am alergat individual semimaratonul. Dar susțin inițiativa.

Te invit să te implici printr-o donație pentru acest proiect sau pentru celelalte pe care le are în derulare asociația Dăruiește Aripi. Am alergat la malul mării, dar de data asta am avut oportunitatea de a mă implica și într-o cauză socială pentru viitor. A fost prima mea implicare socială recentă, la câteva luni după acțiunea de plantare sau cea voluntariat din iarnă.


Astfel, prima zi de aprilie nu a fost neapărat o păcăleală. Dar cu siguranță a fost una din zilele magice care atestă o experiență impresionantă, prinsă sub lentilă în lumina reflectoarelor. Cu diplome de recunoștință pentru un mic gest. Cu siguranță vor mai urma și altele, combinate cu pașii mei de alergăceală cucerind noi teritorii. Pentru că chiar așa, gesturile mici fac diferenţa.